care a avut loc la Iaşi în perioada

în organizarea Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Iaşi şi a Asociaţiei pentru Managementul Sănătăţii Iaşi.

Din iniţiativa Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate, sub egida CNAS şi cu sprijinul Asociaţiei pentru Managementul Sănătăţii Iaşi, la Iaşi, în perioada 24-26 martie 2005 au avut loc lucrările Conferinţei Naţionale cu tema "Asigurările private de sănătate - soluţie complementară de finanţare a sistemului de sănătate românesc" . La lucrări au fost invitate să participe, conducerea Ministerului Sănătăţii, conducerea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, reprezentanţi ai Colegiului Medicilor, conducerea spitalelor şi a altor aşezăminte de sănătate din întreaga ţară, universităţile de medicină şi farmacie din ţară, mass-media, firme de asigurări potenţiale investitoare pe piaţa asigurărilor de sănătate private, conducerile Caselor Judeţene de Asigurări Sănătate, conducerile Direcţiilor Judeţene de Sănătate Publică, conducerile celorlalte case de asigurări din România, reprezentanţi ai Comisiilor de Sănătate de la Senat şi Camera Deputaţilor, alte persoane şi instituţii interesate.

În pofida acestui "deficit" de participare lucrările s-au desfăşurat conform planificării şi cu derularea unor discuţii foarte pertinente pe marginea Legii 212/2002 referitoare la asigurările private de sănătate, sisteme de sănătate în Europa şi în lume, percepţia asigurărilor private în ochii cetăţenilor şi mass-media etc.

Ideile "recoltate" în urma prezentărilor şi discuţiilor vor fi înaintate forurilor decizionale centrale (MS, CNAS, Parlament) pentru a impulsiona conştientizarea utilităţii şi oportunităţii reglementării de urgenţă a cadrului legislativ existent, în lipsa căruia orice iniţiativă privată nu poate avea loc. În cele ce urmează prezentăm această sinteză ideatică cu finalitate practică. O parte a acestei sinteze este realizată şi în urma aplicării unui chestionar ad-hoc, care a conturat răspunsuri legate de oportunitatea introducerii asigurărilor private în general, a asigurărilor private în România şi a urgenţei acestei introduceri, precum şi sugestii legate de factorii frenatori ai dezvoltării unei pieţe paralele şi concurente/complementare de asigurări de sănătate, de măsurile necesare pentru înlăturarea lor şi care ar fi primii paşi necesar a fi făcuţi pentru ca noua piaţă emergentă să poată funcţiona eficient şi benefic pentru populaţie.

1. Toţi participanţii au fost de acord că asigurările private de sănătate sunt o necesitate. Marea majoritate (97%) au fost de acord că ele sunt utile şi pentru România, dar numai 61% au considerat ca oportună introducerea lor în perioada imediat următoare.
2. Printre piedicile majore care nu permit potenţialilor investitori să se lanseze pe această nouă piaţă (foarte concurenţială în Occident) participanţii au situat la loc de frunte legislaţia actuală: legea 212 are grave carenţe atât sub raport juridic cât şi lingvistic. Se impune o rediscutare atentă a acesteia şi o corelare mai bună cu celelalte legi care reglementează îngrijirile de sănătate din România. Inexistenţa unei Legi a Sănătăţii face dificilă această armonizare legislativă pe domeniul sanitar. Concret, participanţii au propus:

1. constituirea unei Comisii de experţi care să facă o pregătire adecvată a viitorului cadru legislativ;

2. modificarea pachetului de servicii de bază pentru asiguraţii din sectorul public în urma căruia să se ofere servicii de bază doar în limitele reale ale fondului public de asigurări de sănătate;
3. oferirea de stimulente fiscale veritabile pentru angajatorii ai căror angajaţi dispun de asigurări private de sănătate. Suma deductibilă de 200 euro anual aciordată acestor angajatori este derizorie:
4. inexistenţa unei clase de mijloc în România anului 2005 face ca arealul de recrutare a posibililor clienţi să fie relativ redus. Este posibil ca din calculele societăţilor de asigurări să rezulte că piaţa este prea mică şi neinteresantă pentru ei. S-a formulat şi opinia că, după 2005, investitorii străini vor cuceri rapid această piaţă emergentă prin simpla extindere a serviciilor lor către România, excluzând investitorii români care nu sunt pe piaţă nici la această oră, dar care aşteaptă să se lanseze după 2007.

5. slaba prezenţă unui management performant la nivelul asigurărilor publice de sănătate face dificilă decelarea cauzelor ineficienţei sistemului public şi stabilirea cotei de servicii care să fie lăsate sistemului privat de asigurări;
6. sistemul de sănătate românesc are suficiente deficienţe la ora actuală pentru a nu încerca să soluţioneze măcar o parte dintre ele înainte de a se angaja în experimente noi;
7. Mentalitatea dominantă actuală este caracterizată prin rezistenţă la schimbare, prin lipsa viziunii pe termen lung, prin lipsa unui consens politic referitor la problemele vitale ale ţării şi a voinţei politice de a acţiona în acest sens, prin conservatorism şi inerţie
8. lipsa resurselor financiare apte să demareze o reţea de instituţii private de asigurări (atât lipsa capitalului social cât şi lipsa banilor la populaţie)
9. nu există o informare reală, corectă şi continuă despre asigurări în general, despre cele de sănătate în special şi despre utilitatea existenţei a două sisteme (concurente) de asigurări
10. nu există suficienţi furnizori privaţi de servicii de sănătate pentru ca viitorul sistem privat de asigurări să se poată adresa cu prioritate acestuia
11. lipsa de interes a investitorilor, ca urmare - probabil - a unei rate de revenire a profitului mai mari în alte domenii
12. revenire a profitului mai mari în alte domenii
13. corupţia endemică face să scadă interesul pentru reformă. Mulţi vor spune: "este o nouă hoţie!", nelipsind nici comparaţiile cu Caritas şi FNI; populaţia are, probabil pentru mai mulţi ani de aici înainte, o mare neîncredere în fondurile private
14. adesea, deficienţele din sectorul public sunt preluate cu prioritate de către sectorul privat
15. există riscul apariţiei unei concurenţe neloiale şi a scurgerii de fonduri de la public la privat prin mecanisme bine mascate

S-a pus, în consecinţă, problema modalităţilor de înlăturare a acestor piedici şi s-a insistat, pentru început, pe modalităţile posibile de transfer a unor componente ale pachetului de servicii de bază din sectorul public înspre sectorul privat de asigurări de sănătate. Printre modalităţile concrete de transfer amintite sunt:

• deductibilitatea fiscală adevărată
• gestionarea în regim privat a fondului public de asigurări sociale de sănătate
• partajarea contribuţiilor acumulate actualmente la fondul public : 6,5% să fie transferate gestionării de către sectorul privat şi 7% de către cel public
• acordarea serviciilor din pachetul bazal în funcţie de venituri
• co-plăţi progresive la unele servicii acordate de sectorul public
• transfer progresiv dar lent al serviciilor din public înspre privat
• încurajarea înfiinţării unor parteneriate public-privat
• sondaje de opinie la nivelul tuturor asiguraţilor în legătură cu dimensiunile pachetelor bazale de servicii la public şi la privat
• libertatea de a opta pentru scheme alternative
• practicarea unor preţuri identice pentru serviciile din ambele sisteme, optarea pentru un sistem sau altul să fie făcută doar în funcţie de calitate, organizare, mod de comunicare etc.
• elaborarea unei liste negative de servicii pentru sectorul public
• stabilirea unui prag de venituri pentru asiguraţi. Pachetul de servicii să se stabilească în funcţie de venituri şi de mărimea fondului public acumulat
• separarea completă a asigurărilor publice de cele private
• complementarizarea serviciilor publice cu cele private
• definirea limitativă a pachetului public de servicii, restul să rămână la privat
• pachetele de servicii să fie complementare, nu substitutive
• programele naţionale să fie finanţat de MS şi nu finanţate de la FNUASS

 

Participanţii au subliniat că au reţinut, în urma participării la dezbateri, câteva idei noi şi performante, cum ar fi:

- necesitatea reînfiinţării comitetelor strategice regionale

- implementarea unui sistem de management al calităţii serviciilor de sănătate

- generalizarea auditului medical şi a ghidurilor medicale

- cunoaşterea comparativă a sistemelor de sănătate din lume

- informatizarea sistemului de sănătate este obligatorie şi urgentă

- constituirea unui grup de lucru pentru îmbunătăţirea legislaţiei

- externalizarea serviciilor auxiliare prin apelul la parteneriatul public - privat

- s-a constatat că nu există o bună comunicare inter şi intrainstituţională

- numirea managerilor să se facă pe bază de competenţă şi nu de criterii conjuncturale (politice, financiare etc.)

- înfiinţarea unor colective de cercetare pentru luarea deciziilor fundamentate ştiinţific

- nevoia unei acreditări reale a furnizorilor

- mediatizare şi informarea. Presa trebuie să sprijine sistemul

Paşi imediaţi

- formarea unui comitet de specialişti

- corectarea confuziilor din lege

- clasificarea serviciilor minimale şi maximale acordate asiguraţilor

- informatizarea sistemului

- trecerea la MS a programelor de sănătate

- autonomia reală CNAS

- informarea populaţiei privind necesitatea asigurărilor private

- pregătirea unităţilor spitaliceşti în vederea implementărilor asigurărilor private

- schimbarea mentalităţii cu ajutorul mass-media

- înfiinţarea unităţilor sanitare private

- îmbunătăţirea managementului în unităţile existente (externalizarea serviciilor, inclusiv a serviciilor de management)

- facilităţi fiscale reale angajatorilor

- accent pe calitatea certificată a serviciilor acordate

- voinţă politică

- cointeresarea firmelor de asigurări

- trecerea CNAS sub conducerea parlamentului

- acordarea de servicii numai plătitorilor

- negocierea cu toţi actorii implicaţi în sistem

- parteneriate public-privat

- stabilirea pachetului de servicii gratuite

Participanţii la Conferinţă au subliniat (78%) că nu consideră oportună unificarea legislaţiei referitoare la funcţionarea celor două sisteme.

De asemenea, 70% dintre participanţi consideră că actuala asimetrie informaţională dintre pacienţi şi medici nu este acceptabilă.